De ce acasa nu e acasa

De cand m-am mutat in Austria, obisnuiesc sa merg de doua ori pe an acasa....vara si de Craciun. Da, stiu. Foarte rar, tinand cont ca ne desparte doar Ungaria si ca, Slava Cerului au aparut multe companii low cost. Si atunci de ce aceasta instrainare?? De ce imi cumpar de fiecare data biletul cu o oarecare retinere?? Pentru o secunda, am raspuns:"din ipocrizie", dar dupa ce am facut o analiza realista a situatiei actuale din Romania am ajuns sa ma intreb: Cum poti sa te duci cu zambetul pe buze intr-o tara in care copiii mor fie la maternitate, arsi de vii, fie in biserica, la botez...cand batranii sunt omorati pe trecerea de pietoni pentru ca au traversat prea incet (vinovatul este inca cercetat in stare de libertatea...cum este posibil)?.....cand aceiasi batrani sunt batuti cu bestialitate de preoti doar pentru ca au indraznit sa-si scurteze drumul spre casa, prin curtea bisericii. Si da, preotii, trimisii lui Dumnezeu pe pamant, lovesc cu bestialitate enoriasii, fac ritualuri diabolice, molesteaza si vorbesc ca la usa cortului. Nu intru in politica, pentru ca deja simt cum mi se urca tot sangele la cap si mi-am promis ca evit astfel de subiecte pe blog, desi fac parte din realitate. M-am saturat sa aud in jurul meu oameni care ma intreaba "de ce sunt romanii asa"??, "de ce nu te poti baza pe ei"?....la auzul fiecarei intrebari, incerc sa par cat mai convingatoare si sa spun: "nu suntem toti la fel, de fapt, generatia de acum este de o mie de ori mai culta, mai emancipata si mai ambitioasa".....de ficare data ma lovesc de aceeasi privirea seaca a interlocutorului(semn ca el a ramas la vechea ipoteza). Nu-ti mai spun de nesiguranta pe care o au tinerele pe strazi, de remarcile vulgare, de mainile lipite brutal pe fund(exemplele pot continua)...In Viena am redescoperit placerea de a merge la cursuri, interesul si emotia fiecarei zi. Am intalnit numai profesori zambitori, gata oricand sa-ti ofere un sfat.Mai mult decat atat, reusesc sa-si depaseasca statutul de profesori, si sa devina prieteni pentru fiecare student in parte. Am sa ma intorc la zambet si o sa subliniez faptul ca austriecii, zambesc in fiecare minut din zi si din noapte, indiferent daca au probleme sau nu, daca te cunosc sau esti un simplu trecator...este oare acesta secretul unei vieti lungi si implinite??
Romania....dulce tara....esti acasa, doar pentru ca acolo se afla o mana de oameni pe care ii iubesc neconditionat.
Esti acasa, pentru ca de cate ori trec pragul, descoper doi parinti minunati, mirosul copilariei, povestile bunicii(draga de ea, parca o vad si acum, in canapea, crosetand si depanand amintiri), pianul la care sormea canta o zi intreaga, si o camera luminata plina de poze si jucarii.
Esti acasa pentru ca acolo am o gasca draga de prieteni, alaturi de care am crescut, am ras, am plans, am baut si am petrecut.
Esti acasa, pentru ca mi-am lasat o parte din inima in grija unei persoane speciale, un om spre care ma voi intoarce intotdeauna cu drag si iubire, da, da, chiar tu esti....dragul meu.
Esti acasa pentru ca acolo se afla verisorii mei, nepotelul meu, minunea de 2 anisori,de care mi-e pe zi ce trece tot mai dor..el este speranta ca poate, intr-o buna zi, va creste intr-o tara civilizata, intr-un mediu placut, cu oameni educati.
Esti acasa pentru ca exista doua, trei orase spre care alerg cu bratele deschise, locuri care inca par neatinse de rautate si violenta.
Am sa inchei prin a spune....ca nu esti acasa....pentru ca sufletul meu a simtit nevoia sa fuga de tine pentru a fi fericit.

Iubiri in lumi paralele

Fiecare relatie incepe in felul ei aparte. Daca intrebi indragostitii cum s-au cunoscut o sa ajungi sa ai zeci de variante diferite si interesante. Fie ca si-au zambit intr-un Supermarket si apoi si-au facut curaj pentru a intra in vorba, fie ca o seara de club s-a transformat intr-un punct de atractie, sau un prieten bun a fost Cupidon si tu ai sfarsit prin a-ti gasi jumatatea la un joc banal, de carti. Inceputul, dulcele inceput in care plutesti constant, mesajele trimise la 6 dimineata, sau 2 noaptea, privirile pline de dorinta, saruturile timide....toate construiesc o poveste. Realitatea refuzam sa o constientizam atunci cand o piesa a puzzle-ului nu se potriveste. Atunci cand apar diferentele de cultura, de nationalitate, de varsta. Te lupti cu valurile, infrunti curentul dar incepi sa vezi ca acest joc impotriva destinului nu este intotdeauna cel mai sanatos. Romanticii ne invata ca iubirea depaseste orice bariere......chiar asa sa fie?? Ce se intampla atunci cand dragostea este incontestabila, dar este presarata cu nopti albe si ganduri infinite. Cand doi oameni se iubesc neconditionat dar nu pot fi impreuna? Si nu exista un motiv, e doar destinul care ii pune la incercare si le cere sa faca un compromis, si inca unul, si inca unul....si ajungi sa vezi cum intreaga viata se bazeaza numai pe compromisuri. Indiferent cat de mult efort depui, cat de mult inchizi ochii si treci peste defectele celui de langa tine, atunci cand nu ti-e scris nu sunt solutii. Cand am spus "Te iubesc", "I Love You", "Ich liebe dich" sau "Seny Seviyorum" am simtit in fiecare silaba, a fiecarei limbi, aceeasi profunzime si sinceritate. Atunci cand traiesti intr-un oras ca Viena, Londra, Paris, Berlin, cunosti oameni din toate culturile. Relatiile incep sa se lege, si daca la inceput ti se pare totul palpitant si inedit, cu trecerea timpului, diferentele sunt tot mai evidente. Geloziile, trecutul de acasa, limba care este o bariera, toate duc catre un sfarsit incet dar sigur. Desi incerci sa pastrezi un echilibru realizezi ca e tot mai greu, ca vorbiti cu adevarat limbi straine si ca e tot mai greu sa ajungi la un numitor comun. Si atunci se pierd si diminetile frumoase in care te-ai trezit cu zambetul lui, si noptile in care te astepta in fata usii doar pentru ca ii era dor, si zilele in care strabateati impreuna orasul cu scopul de a-i descoperii fiecare straduta. Te uiti in ochii lui si te vezi pe tine, stii ca acolo ti-e locul dar nu stii cum sa ajungi. Incerci sa-l prinzi de mana, dar parca va desparte un zid. Si nu renunti, nu poti.....povestea asta e a ta, a lui, a voastra....ieri, azi, maine....

In the loving memory...of LOVE

Relatiile interzise sunt tentante. Trebuie sa recunoastem ca barbatul care apartine unei alte femei este intotdeauna mai atragator. Atunci cand in privirea lui citim pofta de aventura, de risc.....dorinta este tot mai mare. Ne mai gandim la consecinte, la triunghiul amoros sau trecem direct la fapte si restul e tacere? Ce are el in plus fata de toti barbatii singuri si liberi din jurul nostru? PASIUNE. Tanjim dupa imbratisarile lui puternice, saruturile interminabile si bataile necontenite ale inimii. Suntem parca pe alta planeta, plutim intr-o lume paralela si ne doare foarte tare cand ne lovim de realitate. Cu toate astea insa o forta ne impinge tot mai mult spre el. Spunem NU cand de fapt e DA. Actionam fara sa gandim si gasim in fiecare secunda petrecuta impreuna fericirea suprema. Avem raspuns la toate intrebarile, cautam scuze pentru gandurile negative si nu uitam sa fim in fiecare zi cele mai atragatoare femei. In mintea noastra se nasc scenarii, vise ascunse. Care este finalul unei asemenea povesti? Necunoscut. De ce? Pentru ca totul tine de alegeri.

Punct si de la capat

Cat de departe esti dispus sa mergi pentru o relatie? Cand realizezi ca e momentul sa te retragi si cum reusesti sa o faci cat mai delicat?
'I love you, but i love me more'. Sunt convinsa ca majoritatea fetelor zambesc acum cand vad citatul, dar sunt si mai convinsa ca cele opt cuvinte scrise mai sus, sunt cat se poate de bine ancorate in realitate. Compromisurile sunt baza de cele mai multe ori. Fie ca vorbim de un triunghi amoros, fie ca ne referim la o pereche. In primul caz, treci peste mandrie, iti calci peste principii si te arunci nepasator intr-o poveste toxica, uiti de tot ce te inconjoara si il vezi doar pe el, iar in al doilea caz, lungesti cat mai mult relatia fie pentru ca nu ai curaj, fie pentru ca ti-e 'mila' de persoana de langa tine. Am admirat intotdeauna femeile care se pretuiesc, femeile care au in primul rand o relatie cu ele, care se respecta, si nu le e niciodata teama sa o ia de la capat. Pana la urma, o viata avem si e pacat sa nu o traim la maxim. Stai...nu te grabi sa-mi spui ca viata nu e un lung sir de petreceri si aventuri. Stiu. Ai dreptate. Cand spun asta ma gandesc insa la faptul ca iubirea poate aparea la orice varsta si ca nu este normal sa ne agatam de imposibil si nefericire. Unii oameni nu sunt facuti sa ramana impreuna. Am scris in doua posturi anterioare despre efectul 'ex-ului' si despre tentatia triunghiului amoros. Le-am trait pe pielea mea pe amandoua, si nu sunt sigura ca ma mandresc cu asta, insa am acceptat trecutul si am invatat cand 'suficient e suficient'. Pana de curand, se spunea ca doar femeile sunt cele melancolice, ca doar lor le lipseste curajul de a pleca, insa mai nou, barbatii au trecut si ei pe partea cealalta a baricadei. Din comoditate? Din iubire? Din dorinta de a nu frange inimi? Ma plimbam zilele trecute prin gradina botanica din apropiere si am realizat ca in sfarsit inima mea e libera sa iubeasca. A scapat de toate fantomele care candva i-au provocat lacrimi, si abia asteapta sa imbratiseze dragostea. Am folosit deja doua cuvinte mari, grele, apasatoare.....dar asta este adevarul. Si mi-e bine.

Tu, cat de departe esti dispus sa mergi???

De ce iubim barbatii???

Pentru ca fara ei nu ne-am gasi sensul vietii. Pentru ca indiferent cat de greu ne este sa recunoastem, barbatii dau farmec existentei noastre. Pentru ca nu stiu sa faca declaratii de dragoste sau complimente, dar ce nu au descoperit ei este ca aceste mesaje imperfecte ne topesc intr-o secunda. Pentru ca dimineata sunt morocanosi, si ne critica pe noi femeile ca vorbim prea mult, dar adevarul este ca atitudinea "dura" a lor ne atrage enorm. Pentru ca atunci cand beau peste masura si se ametesc sunt mai vulnerabili ca noi dar se incapataneaza sa nege asta. Pentru ca sunt mai egoisti si au curajul sa renunte la o relatie care nu-i mai implineste pentru a trai aventura vietii, ceea ce noi nu reusim. Pentru ca se ingrozesc cand se apropie ziua noastra de nastere, si cauta cadouri cu luni de zile inainte, asta numai dupa ce se consulta cu prietenele noastre cele mai bune. Pentru ca uita cand sunt aniversarile relatiilor dar reusesc cumva sa se revanseze si sa ne dea inca o lectie. Pentru ca desi nu se pricep, sunt cei mai buni dansatori si cantareti. Pentru ca nu ne-ar lasa in veci sa le conducem masina de frica sa nu intram cu ea direct in copac. Pentru ca stiu sa profite de punctele noastre slabe si sa ne tina in permanenta conectate. Pentru ca au cel mai frumos zambet, cea mai provocatoare privire si cel mai bine lucrat corp. Pentru ca sunt ca niste copii atunci cand pierd la carti sau sah.Pentru ca se iau de noi ca citim reviste glossy cand ei nu-si incep ziua fara sa citeasca ziarele sportive. Pentru ca nu au remuscari cand ies la fotbal cu baietii. Pentru ca nu stau 3 ore in baie si nu folosesc zeci de creme. Pentru ca depind de noi dar nu admit. Pentru ca sunt cei mai buni bucatari.
Pentru ca in imperfectiunea lor, pentru noi sunt perfecti.
Pentru ca exista acel EL care ne adora si ne implineste pe fiecare dintre noi.

Dosarele Ex

Cu totii avem un Ex. Acel Ex mai exact.El este barbatul care te face sa vibrezi din toate incheieturile atunci cand te atinge, e cel la care iti zboara deseori gandul chiar si atunci cand esti cu actualul, e fantezia ta ascunsa. Intr-un fel sau altul, Ex-ul este umbrela ta de zile rele. Il suni atunci cand ceva nu merge bine cu prietenul, atunci cand te simti singura sau pur si simplu cand ai chef de distractie. Motivele telefonului sunt intotdeauna ascunse, incerci sa pari o tipa sigura pe tine si sa-i lansezi de obicei o provocare pentru ca stii ca numai printr-un joc il poti avea. Te surprinzi deseori uitandu-te la pozele cu voi doi, iti reamintesi chimia care va leaga si te intrebi inca de ce nu a mers relatia. Vrei sa te impaci cu el dar stii ca el vrea altceva. Are nevoie inca de libertatea de a se distra oricand are chef si cu oricine. Sub pretextul"iubito, e mai bine asa, nu vreau sa te ranesc" te-ai resemnat si ai continuat sa ramai o prezenta in viata lui chiar si sub forma unei"cea mai buna amica" sau"amica de dormitor". Nu simti ca-ti inseli iubitul. Cauti mereu scuze pentru a-ti explica comportamentul. Pana la urma Ex'ul este iubirea vietii tale, si e pacat sa irosesti momente pretioase. Sexul este intotdeauna cel mai bun cu el. Ti-e greu sa accepti dar fiecare particica a corpului tau il doreste din ce in ce mai mult. Nu intelegi cum si azi, dupa atata timp inca mai poate sa-ti dea astfel de stari. Ex-ul profita la maxim de statutul sau si nu-ti da niciodata drumul. Ii place si lui jocul, il atrage, ii porneste instincte care noua ne plac.
In speranta ca intr-o zi cu soare isi va da seama ca tu esti de fapt jumatatea lui, continui sa-l tii inchis in cutia ta secreta si uneori, doar uneori sa-i dai drumul si sa plutesti de fericire si satisfactie.