duminică, 5 septembrie 2010

Pagini de jurnal

A fost ziua ta. M-am trezit cu un zambet copilaresc pe fata, si am pus mana pe telefon. Am inchis in secunda urmatoare. Ti-am format numarul de doua ori, de trei, ori, in speranta ca o sa am curajul de a-ti spune: "La multi ani, mi-e dor de tine!!!". Banuiam ca nu esti singur. In viata ta exista o persoana care va fi intotdeauna cu un pas inaintea mea. Timp de cateva minute, am retrait toate momentele frumoase ale relatiei noastre. Si mi s-a facut dor de filmul de miercuri, de ciocolata de marti, de mesajele de "noapte buna" si de zilele in care apareai in fata blocului, la 7 dimineata, de emotia fiecarei intalniri, si de orele in care nu ma puteam concentra la curs, pentru ca eram mult prea ocupata sa te privesc cu coada ochiului. As fi vrut sa opresc timpul in loc, si sa fim tot pe plaja, cu marea in fata, sa visam si sa fim fericiti. In curand o sa fie 16 octombrie, si daca pestisorul aurit chiar ar exista, probabil ca i-as fi cerut sa mi te aduca aici, sa ma tii de mana, si sa ma lasi sa traiesc in scenariul pe care noi doi ni l-am construit de atatia ani! Suntem doua drumuri paralele, care "once in a while" se intersecteaza si formeaza un cerc magic, in care noi, evadam fara remuscari si regrete.
Realitatea m-a trezit si in fata ochilor, era El cu o cafea in mana, razand si intrebandu-ma: "esti aici?"...l-am luat in brate, si i-am zis "Iarta-ma iubitule!!! Iarta-ma ca nu-ti apartin in totalitate!!" A pufnit in ras si mi-a spus ironic"iar vorbesti in romana?"....Da, uitasem ca el nu intelege nimic:)