Punct si de la capat

Cat de departe esti dispus sa mergi pentru o relatie? Cand realizezi ca e momentul sa te retragi si cum reusesti sa o faci cat mai delicat?
'I love you, but i love me more'. Sunt convinsa ca majoritatea fetelor zambesc acum cand vad citatul, dar sunt si mai convinsa ca cele opt cuvinte scrise mai sus, sunt cat se poate de bine ancorate in realitate. Compromisurile sunt baza de cele mai multe ori. Fie ca vorbim de un triunghi amoros, fie ca ne referim la o pereche. In primul caz, treci peste mandrie, iti calci peste principii si te arunci nepasator intr-o poveste toxica, uiti de tot ce te inconjoara si il vezi doar pe el, iar in al doilea caz, lungesti cat mai mult relatia fie pentru ca nu ai curaj, fie pentru ca ti-e 'mila' de persoana de langa tine. Am admirat intotdeauna femeile care se pretuiesc, femeile care au in primul rand o relatie cu ele, care se respecta, si nu le e niciodata teama sa o ia de la capat. Pana la urma, o viata avem si e pacat sa nu o traim la maxim. Stai...nu te grabi sa-mi spui ca viata nu e un lung sir de petreceri si aventuri. Stiu. Ai dreptate. Cand spun asta ma gandesc insa la faptul ca iubirea poate aparea la orice varsta si ca nu este normal sa ne agatam de imposibil si nefericire. Unii oameni nu sunt facuti sa ramana impreuna. Am scris in doua posturi anterioare despre efectul 'ex-ului' si despre tentatia triunghiului amoros. Le-am trait pe pielea mea pe amandoua, si nu sunt sigura ca ma mandresc cu asta, insa am acceptat trecutul si am invatat cand 'suficient e suficient'. Pana de curand, se spunea ca doar femeile sunt cele melancolice, ca doar lor le lipseste curajul de a pleca, insa mai nou, barbatii au trecut si ei pe partea cealalta a baricadei. Din comoditate? Din iubire? Din dorinta de a nu frange inimi? Ma plimbam zilele trecute prin gradina botanica din apropiere si am realizat ca in sfarsit inima mea e libera sa iubeasca. A scapat de toate fantomele care candva i-au provocat lacrimi, si abia asteapta sa imbratiseze dragostea. Am folosit deja doua cuvinte mari, grele, apasatoare.....dar asta este adevarul. Si mi-e bine.

Tu, cat de departe esti dispus sa mergi???

De ce iubim barbatii???

Pentru ca fara ei nu ne-am gasi sensul vietii. Pentru ca indiferent cat de greu ne este sa recunoastem, barbatii dau farmec existentei noastre. Pentru ca nu stiu sa faca declaratii de dragoste sau complimente, dar ce nu au descoperit ei este ca aceste mesaje imperfecte ne topesc intr-o secunda. Pentru ca dimineata sunt morocanosi, si ne critica pe noi femeile ca vorbim prea mult, dar adevarul este ca atitudinea "dura" a lor ne atrage enorm. Pentru ca atunci cand beau peste masura si se ametesc sunt mai vulnerabili ca noi dar se incapataneaza sa nege asta. Pentru ca sunt mai egoisti si au curajul sa renunte la o relatie care nu-i mai implineste pentru a trai aventura vietii, ceea ce noi nu reusim. Pentru ca se ingrozesc cand se apropie ziua noastra de nastere, si cauta cadouri cu luni de zile inainte, asta numai dupa ce se consulta cu prietenele noastre cele mai bune. Pentru ca uita cand sunt aniversarile relatiilor dar reusesc cumva sa se revanseze si sa ne dea inca o lectie. Pentru ca desi nu se pricep, sunt cei mai buni dansatori si cantareti. Pentru ca nu ne-ar lasa in veci sa le conducem masina de frica sa nu intram cu ea direct in copac. Pentru ca stiu sa profite de punctele noastre slabe si sa ne tina in permanenta conectate. Pentru ca au cel mai frumos zambet, cea mai provocatoare privire si cel mai bine lucrat corp. Pentru ca sunt ca niste copii atunci cand pierd la carti sau sah.Pentru ca se iau de noi ca citim reviste glossy cand ei nu-si incep ziua fara sa citeasca ziarele sportive. Pentru ca nu au remuscari cand ies la fotbal cu baietii. Pentru ca nu stau 3 ore in baie si nu folosesc zeci de creme. Pentru ca depind de noi dar nu admit. Pentru ca sunt cei mai buni bucatari.
Pentru ca in imperfectiunea lor, pentru noi sunt perfecti.
Pentru ca exista acel EL care ne adora si ne implineste pe fiecare dintre noi.