joi, 27 ianuarie 2011

Din Rainergasse...cu dragoste

In ultimele zile m-am confruntat cu o stare permanenta de melancolie, si asta pentru ca urmeaza sa ma mut din apartamentul, care timp de mai bine de un an mi-a fost 'acasa'. Martorul unei povesti de iubire, al petrecerilor interminabile, al serilor cu stres dinaintea examenelor si refugiul ultimelor luni. Pe 8 decembrie 2009m-am mutat iar pe 8 februarie 2011 pornesc cu pasi mai mult sau mai putin rapizi catre urmatoarea destinatie. Pentru ca tot vorbim de ani si cifre, nu pot sa nu precizez ca 2010 a fost cea mai frumoasa si intensa perioada din viata mea. Am trecut prin transformari si situatii care m-au ajutat sa ma redescopar, sa ma uit cu incredere catre viitor si sa nu-mi fie frica de risc. Am invatat sa ma iubesc, cu bune si cu rele si sa realizez ca oricat de multi prieteni ai in jur, si oricat de norocos esti atunci cand ai alaturi o familie minunata, cel mai important este sa te bazezi pe fortele si intuitiile proprii.
Intr-o tara ca Austria, in care te lovesti de un zid din partea oamenilor doar pentru ca esti 'outsider',pentru ca nu le vorbesti limba materna cu accentul si dialectul dorit, este foarte greu sa te simti integrat. Cu toate acestea am avut norocul de a cunoaste oameni extraordinari care mi-au schimbat perceptia.
Ma uit in jur, si vad ca sunt inconjurata de cutii, haine, aproximativ 15-20 de perechi de pantofi, o mini-biblioteca pe care mi-am creat-o in timp, rame foto si tot felul de obiecte decorative iar pe fundal se aude Coldplay. Este acelasi CD pe care l-am ascultat in prima seara aici, cand am aprins lumanari in toata casa, si am asemanat mirosul lor de cinnammon, cu mirosul casei mele. E uimitor cum lucrurile simple sunt cele care conteaza cel mai mult. Cu fiecare revista cumparata si adaugata la colectie, cu fiecare cafea bauta dimineata cu televizorul deschis pe MTV, cu fiecare poza noua pe raft,si fiecare tablou pictat(cu mai mult sau mai putin talent), cu fiecare pagina de jurnal,mi-am creat o rutina, care ma face sa zambesc.
M-am hotarat ca in weekendul urmator, sa organizez o mini-petrecere de 'la revedere, casa draga' cu briose facute de mine, cu shake de capsuni si banane, cu poze, si prieteni vechi si noi.
As putea sa continui ore in sir cu o lista de motive care ma fac sa-mi iubesc apartamentul meu din Rainergasse, dar tocmai am primit un mesaj de la iubitul meu, optimist din fire, care-mi spune sa las deoparte melancoliile si sa mergem sa mancam o inghetata de menta si ciocolata la cofetaria noastra preferata.
Abia astept ca-n cateva saptamani, sa revin cu impresii din noua mea casuta...din Belvedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu