De cand m-am mutat in Austria, obisnuiesc sa merg de doua ori pe an acasa....vara si de Craciun. Da, stiu. Foarte rar, tinand cont ca ne desparte doar Ungaria si ca, Slava Cerului au aparut multe companii low cost. Si atunci de ce aceasta instrainare?? De ce imi cumpar de fiecare data biletul cu o oarecare retinere?? Pentru o secunda, am raspuns:"din ipocrizie", dar dupa ce am facut o analiza realista a situatiei actuale din Romania am ajuns sa ma intreb: Cum poti sa te duci cu zambetul pe buze intr-o tara in care copiii mor fie la maternitate, arsi de vii, fie in biserica, la botez...cand batranii sunt omorati pe trecerea de pietoni pentru ca au traversat prea incet (vinovatul este inca cercetat in stare de libertatea...cum este posibil)?.....cand aceiasi batrani sunt batuti cu bestialitate de preoti doar pentru ca au indraznit sa-si scurteze drumul spre casa, prin curtea bisericii. Si da, preotii, trimisii lui Dumnezeu pe pamant, lovesc cu bestialitate enoriasii, fac ritualuri diabolice, molesteaza si vorbesc ca la usa cortului. Nu intru in politica, pentru ca deja simt cum mi se urca tot sangele la cap si mi-am promis ca evit astfel de subiecte pe blog, desi fac parte din realitate. M-am saturat sa aud in jurul meu oameni care ma intreaba "de ce sunt romanii asa"??, "de ce nu te poti baza pe ei"?....la auzul fiecarei intrebari, incerc sa par cat mai convingatoare si sa spun: "nu suntem toti la fel, de fapt, generatia de acum este de o mie de ori mai culta, mai emancipata si mai ambitioasa".....de ficare data ma lovesc de aceeasi privirea seaca a interlocutorului(semn ca el a ramas la vechea ipoteza). Nu-ti mai spun de nesiguranta pe care o au tinerele pe strazi, de remarcile vulgare, de mainile lipite brutal pe fund(exemplele pot continua)...In Viena am redescoperit placerea de a merge la cursuri, interesul si emotia fiecarei zi. Am intalnit numai profesori zambitori, gata oricand sa-ti ofere un sfat.Mai mult decat atat, reusesc sa-si depaseasca statutul de profesori, si sa devina prieteni pentru fiecare student in parte. Am sa ma intorc la zambet si o sa subliniez faptul ca austriecii, zambesc in fiecare minut din zi si din noapte, indiferent daca au probleme sau nu, daca te cunosc sau esti un simplu trecator...este oare acesta secretul unei vieti lungi si implinite??
Romania....dulce tara....esti acasa, doar pentru ca acolo se afla o mana de oameni pe care ii iubesc neconditionat.
Esti acasa, pentru ca de cate ori trec pragul, descoper doi parinti minunati, mirosul copilariei, povestile bunicii(draga de ea, parca o vad si acum, in canapea, crosetand si depanand amintiri), pianul la care sormea canta o zi intreaga, si o camera luminata plina de poze si jucarii.
Esti acasa pentru ca acolo am o gasca draga de prieteni, alaturi de care am crescut, am ras, am plans, am baut si am petrecut.
Esti acasa, pentru ca mi-am lasat o parte din inima in grija unei persoane speciale, un om spre care ma voi intoarce intotdeauna cu drag si iubire, da, da, chiar tu esti....dragul meu.
Esti acasa pentru ca acolo se afla verisorii mei, nepotelul meu, minunea de 2 anisori,de care mi-e pe zi ce trece tot mai dor..el este speranta ca poate, intr-o buna zi, va creste intr-o tara civilizata, intr-un mediu placut, cu oameni educati.
Esti acasa pentru ca exista doua, trei orase spre care alerg cu bratele deschise, locuri care inca par neatinse de rautate si violenta.
Am sa inchei prin a spune....ca nu esti acasa....pentru ca sufletul meu a simtit nevoia sa fuga de tine pentru a fi fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu