sâmbătă, 12 iunie 2010

Iubiri in lumi paralele

Fiecare relatie incepe in felul ei aparte. Daca intrebi indragostitii cum s-au cunoscut o sa ajungi sa ai zeci de variante diferite si interesante. Fie ca si-au zambit intr-un Supermarket si apoi si-au facut curaj pentru a intra in vorba, fie ca o seara de club s-a transformat intr-un punct de atractie, sau un prieten bun a fost Cupidon si tu ai sfarsit prin a-ti gasi jumatatea la un joc banal, de carti. Inceputul, dulcele inceput in care plutesti constant, mesajele trimise la 6 dimineata, sau 2 noaptea, privirile pline de dorinta, saruturile timide....toate construiesc o poveste. Realitatea refuzam sa o constientizam atunci cand o piesa a puzzle-ului nu se potriveste. Atunci cand apar diferentele de cultura, de nationalitate, de varsta. Te lupti cu valurile, infrunti curentul dar incepi sa vezi ca acest joc impotriva destinului nu este intotdeauna cel mai sanatos. Romanticii ne invata ca iubirea depaseste orice bariere......chiar asa sa fie?? Ce se intampla atunci cand dragostea este incontestabila, dar este presarata cu nopti albe si ganduri infinite. Cand doi oameni se iubesc neconditionat dar nu pot fi impreuna? Si nu exista un motiv, e doar destinul care ii pune la incercare si le cere sa faca un compromis, si inca unul, si inca unul....si ajungi sa vezi cum intreaga viata se bazeaza numai pe compromisuri. Indiferent cat de mult efort depui, cat de mult inchizi ochii si treci peste defectele celui de langa tine, atunci cand nu ti-e scris nu sunt solutii. Cand am spus "Te iubesc", "I Love You", "Ich liebe dich" sau "Seny Seviyorum" am simtit in fiecare silaba, a fiecarei limbi, aceeasi profunzime si sinceritate. Atunci cand traiesti intr-un oras ca Viena, Londra, Paris, Berlin, cunosti oameni din toate culturile. Relatiile incep sa se lege, si daca la inceput ti se pare totul palpitant si inedit, cu trecerea timpului, diferentele sunt tot mai evidente. Geloziile, trecutul de acasa, limba care este o bariera, toate duc catre un sfarsit incet dar sigur. Desi incerci sa pastrezi un echilibru realizezi ca e tot mai greu, ca vorbiti cu adevarat limbi straine si ca e tot mai greu sa ajungi la un numitor comun. Si atunci se pierd si diminetile frumoase in care te-ai trezit cu zambetul lui, si noptile in care te astepta in fata usii doar pentru ca ii era dor, si zilele in care strabateati impreuna orasul cu scopul de a-i descoperii fiecare straduta. Te uiti in ochii lui si te vezi pe tine, stii ca acolo ti-e locul dar nu stii cum sa ajungi. Incerci sa-l prinzi de mana, dar parca va desparte un zid. Si nu renunti, nu poti.....povestea asta e a ta, a lui, a voastra....ieri, azi, maine....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu